Se știe că, venirea pe lume a unui frățior sau surioare, poate cauza neliniște și gelozie, chiar și celor mai afectuoși copii.

De aceea, ei trebuie pregătiți din timp pentru acest eveniment, ajutându-i să înțeleagă că vor rămâne în continuare iubiți, și o parte importantă a familiei. Și desigur, că vor avea un rol important în viața frățiorului.

Desigur, anunțul se face în funcție de vârsta copilului, dar important este să înțeleagă că noul-venit va fi un oaspete al întregii familii, și nu doar al părinților. ”Vom avea un bebeluș al nostru, pe care să îl iubim cu toții. Iar când va crește, el te va iubi pentru că ești fratele (sau sora) lui mai mare, și îl vei învăța multe lucruri. Va fi foarte mândru de tine, pentru că știi atât de multe.”

Atunci când copilul este mai mare, după 6-8 ani, poate fi lăsat să pună mâna pe burtică, spunându-i-se că frățiorul sau surioara lui deja îl cunoaște, și se bucură să îl simtă aproape, și abia așteaptă să vină pe lume, pentru a se juca împreună.

Desigur, atunci când copilul este mai mare, i se va explica și faptul că micuțul, fiind atât de neajutorat, va avea nevoie de mai mult timp din partea mamei lui, așa cum a avut și el-însuși parte,  atunci când era mic. Dar, pentru compensație, copilul mare va avea voie să stea cu el din când în când, să îl plimbe cu căruțul, sau chiar să îl hrănească. Aceste acțiuni îi vor fi prezentate drept privilegii, și semne de iubire față de frățior, care atunci când va crește, îl va iubi și mai mult pentru aceste lucruri. În multe cazuri, copiii înșiși cer să fie făcuți părtași la îngrijirea micuțului, simțind astfel că rolul lor în familie se consolidează.

În cazul copilului mare, desigur, mai ales atunci când pune mâna pe burtică, va apărea în mod firesc, întrebarea: cum va ieși frățiorul de acolo, sau ce rol are, în acest caz, barza. Desigur că nu i se vor da explicații anatomice, nici chiar atunci când copilul este școlar mic. I se poate spune, de exemplu, că știe doctorul cum îl va scoate de acolo pe frățior. Iar în cazul unui copil mai mic,i se poate spune că barza este cea care l-a pus în burtică pe frățior. Desigur, nu este nevoie să spunem ceva decât dacă copilul întreabă. Și oricum, este mai bine să dăm o explicație poetică, decât să grăbim educația sexuală a copiilor, așa cum preconizează normele europene, aceasta fiind, de fapt, o distrugere a inocenței lor.

Pe de altă parte, dacă copilul este mic, până la 2 ani, i se va spune mult mai puțin: în ultimul trimestru de sarcină, i se va spune doar că va avea un frățior care îl va iubi, se va juca împreună cu el, și vor fi tovarăși uniți în orice împrejurare. Pentru a-i explica această relație, atât copilului mic, cât și celor preșcolari, 2-5 ani, li se pot citi povești în care apar drept personaje frați sau surori, sau li se pot arăta filme pentru copii de acest gen. Desigur, copilul mic trebuie făcut să înțeleagă totuși că, până ce va ajunge să se joace cu frățiorul, va mai trece un timp, pentru că, atunci când acesta este bebeluș, mai mult va dormi pentru a crește.

Prin toate aceste lucruri, copiii vor accepta cu bucurie ideea de a avea un frățior sau surioară, și vor fi chiar nerăbdători, asociind venirea pe lume a micuțului cu un fel de surpriză, sau cadou. Desigur, nici nu trebuie exagerată o astfel de prezentare, mai ales atunci când copilul este mic, pentru ca el să nu confunde frățiorul cu un fel de nouă jucărie așteptată, și să fie dezamăgit mai apoi că nu este așa cum credea el. Din acest motiv, după cum am spus, este mai bine să i se spună cât mai puțin unui copil foarte mic.

Desigur, acestea sunt doar câteva idei de a vorbi despre venirea unui nou frățior în familie. De fapt, fiecare cuplu, și fiecare părinte, poate găsi și alte moduri de a face din intrarea în familie a noului-născut un eveniment plăcut.

 

Articol citit de 146 persoane