Cunoscut sub denumirea de tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție, sindromul ADHD este o afecțiune comună diagnosticată la copiii care prezintă simptome de hiperactivitate, neatenție și/sau impulsivitate. Băieții sunt de trei ori mai predispuși la dezvoltarea bolii, în comparație cu fetele, iar vârsta medie la care este diagnosticată afecțiunea este de 7 ani. Află din acest articol informații utile despre ADHD, inclusiv care sunt principalii factori de risc pentru apariția sa, simptomele și metodele de tratament!

Cauzele sindromului ADHD

Deși cauzele apariției sindromului ADHD nu sunt pe deplin cunoscute, există mai mulți factori de risc care pot favoriza declanșarea afecțiunii. Aceștia includ:

  • Structura creierului și genetica. Studiile au arătat că există mici diferențe în creierul persoanelor cu ADHD, însă semnificația acestui fapt nu este foarte clară. Cercetătorii susțin că un copil are mai multe șanse de a dezvolta ADHD dacă un membru apropiat al familiei (părinte, frate), are această afecțiune.
  • Probleme de învățare. Copiii care au afecțiuni precum dislexia, discalculia și disgrafia sunt mai predispuși la apariția ADHD.
  • Probleme prenatale sau la naștere. Dacă mama a fumat, a consumat alcool sau droguri în timpul sarcinii poate crește riscul copilului său de a dezvolta ADHD. De asemenea, greutatea sub medie, lipsa de oxigen sau orice altă problemă apărută în timpul nașterii pot crește șansele de ADHD.

Simptome ADHD

Simptomele ADHD diferă de la un copil la altul, însă au legătură cu: hiperactivitatea persistentă, neatenția și impulsivitatea. Afecțiunea poate fi dificil de diagnosticat deoarece simptomele pot fi luate drept manifestări normale ale unui copil. Pentru a fi asociate cu sindromul ADHD, aceste comportamente ar trebui să apară atât acasă, cât și la școală și, de asemenea, în timpul mai multor activități.

De obicei, simptomele ADHD apar înainte de vârsta de 12 ani, durează cel puțin șase luni și afectează activitățile sociale și școlare ale copilului respectiv. Trebuie avut în vedere faptul că băieții pot avea simptome diferite față de fete. De exemplu, în timp ce băieții pot fi impulsivi și hiperactivi, fetele pot fi mai retrase, dar pot avea episoade de agresiune verbală, tachinare și batjocorire a altor persoane. De asemenea, neatenția se poate manifesta la băieți cu o lipsă totală de concentrare, iar la fete cu tendința de a „visa cu ochii deschiși”.

Iată cum îți poți da seama dacă un copil are ADHD:

  • Bate din mâini sau picioare
  • Nu poate sta liniștit pe scaun
  • Aleargă în locuri și situații nepotrivite
  • Nu este capabil să se joace sau să facă activități de agrement în liniște
  • Vorbește foarte mult, tot timpul, termină propozițiile oamenilor, nu te lasă să vorbești în conversații
  • Nu poate sta la rând
  • Întrerupe alte conversații jocuri sau activități

Tratamentul ADHD la copii

Modul în care este tratată afecțiunea depinde de severitatea simptomelor și de vârsta copilului. Planul de tratament al deficitului de atenție ar trebui să fie elaborat de o echipă de medici pediatri, specialiști ADHD și terapeuți comportamentali.

Sindromul ADHD nu poate fi vindecat, dar poate fi ținut sub control. Tratamentul include, în primul rând, instruirea părinților. Aceștia trebuie să învețe cum să gestioneze problemele comportamentale, să înțeleagă mai bine afecțiunea și să comunice eficient cu copilul lor.

Tratamentul ADHD mai poate include:

  • Terapie cognitiv-comportamentală. Aceasta ajută copilul să-și înțeleagă acțiunile, sentimentele și să găsească modalități de a-și gestiona stările.
  • Program de activitate fizică zilnică. Toți copiii, inclusiv cei cu ADHD trebuie să facă cel puțin 60 de minute de activitate de intensitate moderată până la viguroasă pe zi. Activitatea fizică regulată este asociată cu îmbunătățirea sănătății cardiovasculare, mintale și a performanței cognitive.
  • Tratament medicamentos. În cazuri mai severe, copiilor peste 6 ani li se pot administra medicamente. Cel mai frecevent recomandat medicament este metilfenidat, care ajută la creșterea cantității de dopamină eliberată în părțile creierului responsabile de atenție și autocontrol.

Medicamentele pot avea efecte secundare, precum:

  • O ușoară creștere a tensiunii arteriale și a ritmului cardiac
  • Pierderea poftei de mâncare
  • Tulburări de somn
  • Dureri de cap și stomac
  • Schimbări de dispoziție

Așadar, sindromul ADHD este o tulburare de neurodezvoltare foarte frecventă la copii. Se manifestă prin hiperactivitate, neatenție și impulsivitate, și afectează activitățile zilnice și relațiile sociale ale copilului cu această afecțiune. Deși nu se vindecă complet, ADHD poate fi gestionat, cu tratament adecvat.

Referințe:

https://chadd.org/

https://www.psychiatry.org/

Sursa foto: Shutterstock.com

Tags:

Articol citit de 29 persoane