Impactul cărții a fost atât de mare tocmai pentru că i-a ajutat pe părinți să își asculte instinctul de a-și iubi necondiționat și nelimitat copiii, fără teamă că țînându-i în brațe și ascultăndu-i la rândul lor îi vor răsfăța.
Recunoașterea și preocuparea pentru nevoile și trăirile emoționale ale copiilor din primele momente de viață, validarea și înțelegerea lor, disponibilitatea adultului și căldura afectivă sunt baza unei relații flexibile și reciproc empatice, bazată pe atașament sigur, cu copiii noștri. Un element esențial în această relație este acceptarea plansului, ca un mecanism natural și sănătos de autoreglare emoțională și de vindecare psihologică la orice vârstă.
„Când bebelușul încearcă să se elibereze de tensiune plângând, plansul în sine devine nevoie, iar el nu se va simți mai bine până când nu va plânge. Este important să vă amintiți că nu înseamnă că sunteți niște părinți nepricepuți dacă bebelușul vostru plânge. Se poate ca el să nu aibă nevoie de nimic altceva decât să fie ținut în brațe și iubit. Sper că aceste informații legate de plansul bebelușilor vor reuși să vă elibereze de ideea obsedantă că trebuie să aveți un bebeluș tăcut pentru a vă simți încrezători ca părinți.” – Aletha Solter, Bebelușul meu înțelege tot
