Cele mai întâlnite boli ale copilului preșcolar și școlar

Rinoree

Rinoreea (nasul care curge) – poate fi apoasă (secreție limpede, ca apa), sau purulentă (colorată, în felul puroiului). Poate fi întâlnită în majoritatea infecțiilor de căi aeriene superioare, ca semn de însoțire: rinite, sinuzite, rinofaringite, alergii respiratorii.

Dacă este doar o rinoree apoasă, atunci copilul poate merge la școală, după ce a primit tratament acasă cu Paracetamol sirop, 5mlX3/zi, sau chiar comprimate pentru copii, în cazul copiilor mai mari, și picături nazale.

Acestea, dacă nu sunt recomandate de medic, pot fi doar naturale, gen apă de mare. În cazul rinoreei purulente, care însoțește sinuzitele și rinitele bacteriene, de obicei tratamentul este recomandat de medic, și poate cuprinde un antibiotic, și/sau alte picături nazale, specifice, gen Olynth. 

Tuse

Tusea  poate fi seacă sau productivă (cu expectorație), și se asociază faringitelor, traheitelor, bronșitelor, bronhopneumoniilor. În cazul tusei, în general, copilul trebuie să rămână acasă pentru câteva zile, pentru că poate răspândi germeni, și în același timp, starea sa se poate agrava. Tratamentul este divers, în funcție de tipul infecției respiratorii, și de obicei, este recomandat de către medic.

Până la ajungerea la cabinetul medical, părinții îi pot administra copilului Paracetamol (chiar dacă nu are febră, dar pentru rolul său antiinflamator) și antitusive simple, în funcție de vârsta sa. În general, se pot da siropuri antitusive: Stodal, Prospan, Paxeladine pentru tuse seacă, și Carbocisteina 2%, Ambroxol, Patlagina, Brad pentru tuse cu expectorație.

Se pot sa și pastile de supt gen Faringosept sau Decasept 2-3/zi, între mese, sau granule homeopatice: Aru, Triphyllum, Drosera 5 CH pentru tuse seacă, Ipeca 5 CH pentru tuse productivă. 

Febra

Febra (38-39*) este și ea un simptom de însoțire ale multor infecții respiratorii și ale altor aparate: urinar, etc. Până a ajunge la medic, se dă doar tratament simptomatic: Paracetamol sau Nurofen sirop sau comprimate pentru copii mai mari, sau supozitoare pentru copii.

În cazul unei febre foarte mari, copilul fiind apatic, somnolent sau cu incoerență, se pot face dușuri reci, împachetări reci – dacă nu există posibilitatea de a ajunge repede la Urgențe (la țară, locuri izolate), apoi se merge la serviciul Urgențe cât de repede posibil, sau se cheamă Salvarea. 

Este normal ca un copil cu febră să rămână acasă, să nu meargă la școală, chiar dacă febra nu este mare, sau nu are alte complicații.

Cefalee

Cefaleea (durerea de cap) poate fi provocată de diferite cauze: infecții respiratorii, boli oculare, tensiune psihică, migrene, traumatisme craniene minore, etc. În primul rând, trebuie descoperită cauza. Dacă este vorba de o infecție respiratorie, cel mai adesea virală, se știe deja conduita. Dar, există și alte cefalei care trebuie investigate.

Pînă și pentru o banală migrenă, diagnosticul se pune doar prin excluderea celorlalte cauze. Iar această excludere, uneori, poate necesita și un computer tomograf cerebral, sau un RMN.  În cazul migrenei, tratamentul poate fi antiinflamator (Ibuprofen, Advil 250 mg), sau specific antimigrenos, recomandat de specialistul neuropediatru, sau de medicul de familie. 

Există și cefalei de cauze oftalmologice, copilul având, de fapt, nevoie de ochelari, de aceea până și o simplă durere de cap care se repetă trebuie investigată, iar oftalmologul este prima alegere. 

În general, pentru precauție, un copil care are o durere de cap, sau orice altă durere, nu trebuie să meargă la școală, ci să fie tratat și investigat. 

Faringodinie

Faringodinia (durerea în gât) se asociază, în mod logic, cu tusea și alte simptome, în cazul faringitelor, traheitelor, amigdalitelor. Conduita este simplă: se stă acasă, se dau pastile antitusive și ceaiuri calde (mușețel, mentă, soc), în așteptarea tratamentului medical.

Otalgia 

Otalgia (durerea de urechi) este întâlnită în cazul otitelor medii: infecțiilor urechii medii. În așteptarea mersului la medic, se dau picături otice calmante, gen Otocalm, medicul având mai apoi dreptul să recomande picături cu antibiotic, și chiar un antibiotic pe cale orală.

Deasemenea, Paracetamol sau Nurofen oral, antidurere. Nu se fac spălături în urechi în această perioadă. În general, și pentru prevenția otitelor, nu se lasă apă în urechi după baie, sau după baia în piscină. Urechile se șterg foarte bine cu un colț de prosop, și nu cu bețișoare pentru urechi, care pot cauza mici traumatisme în ureche, și pot aduce germeni. 

Ca în cazul oricăror dureri, nu se merge la școală.

Conjunctivita

Conjunctivita (ochii roșii sau lăcrimare frecventă), se tratează cu păcături oftalmice antialergice, sau cu antibiotic. În general, doar medicul știe de care tip este conjunctivita, de aceea, până la medic, este bine să rănână copilul acasă, pentru a nu capta praf și alți germeni, și să i se facă doar spălături și comprese cu ceai de mușețel proapsăt, sau cu ser fiziologic. 

Diareea

Diareile sau scaunele moi și apoase, întâlnite în cursul enterocolitelor, se tratează cu Smecta plicuri li ceai de mentă, până la ajungerea la cabinet. Desigur, medicul poate recomanda un tratament mai complet, care să cuprindă și un antibiotic, și eventual săruri de rehidratare orală.

Copilul trebuie să evite alimentele ce pot fermenta, sucurile, dulciurile și fructele, și să consume preferențial orez fiert și paste. Desigur că, în tot acest timp, copilul trebuie să stea acasă. 

Asociate diareilor pot fi și stările de vomă, care se tratează, în general, cu antivomitive medicamentoase: Metoclopramid sirop sau supozitoare. 

Erupție piele

Erupțiile pielii pot fi simple iritații sau eczeme, care se tratează cu ungvente, iar copilul poate merge în acest timp la școală, sau semne ale unor boli infecțioase eruptive (rujeolă, rubeolă, varicelă, scarlatină).

În acest caz, ele se asociază și cu alte simptome: febră, conjunctivită, rinoree. Erupțiile au caracter specific, durează cca două săptămâni, apoi dispar. Tratamentul este în acest caz simptomatic: antitermice, hidratare. Copilul se izolează la domiciliu în timpul perioadei eruptive, și o săptămână după (convalescența). 

Micțiune frecventa

Micțiunile frecvente și jena la urinare sunt semne ale unor infecții urinare. Este bine să nu se meargă la școală în acest timp, să se bea multe lichide (ex, ceai de merișor, sau de coada-șoricelului), și apoi să se ia tratamentul antibiotic recomandat de medic. 

Desigur, există mai multe boli ale copilului, și numai medicul poate pune diagnosticul pentru fiecare în parte. De aceea, atunci când un copil nu se simte bine, este bine să se prezinte la medic, chiar dacă este vorba de un simptom minor, dar care se repetă.

În așteptarea mersului la cabinet, au fost prezentate cele mai simple conduite de urmat. Și desigur, atunci când simpomele sunt grave, de mare intensitate, mersul la Urgențe este o necesitate. 

 

Articol citit de 389 persoane