Pentru stimularea copilului pentru a învăța, sau pentru orice altă activitate, aprecierile și recompensele au un efect mai bun decât criticile.
Aceasta este, se pare, concluzia unui studiu efectuat pe copii și adolescenți din SUA, și este, de fapt, și concluzia experienței nescrise a părinților de pretutindeni. Deși, desigur, și stimularea negativă (pedepsele, notele mici) are rolul ei în anumite situații precise (copii prea leneși sau încăpățânați, care nu vor să înțeleagă altfel că trebuie să învețe, sau să facă anumite lucruri), totuși, în majoritatea cazurilor, stimularea pozitivă are efecte mai mari.
Chiar și copiii care anterior au primit o pedeapsă, atunci când vor înțelege că au de ales, și pot face lucrurile obligatorii fie pentru a evita pedeapsa, fie pentru a primi recompensa, desigur că vor alege recompensa. Aceasta întrucât, pe lângă faptul recompensei în sine, mai este și sentimentul plăcut al valorizării-de-sine.
Copilul nu mai este acela lipsit de valoare care a trebuit să fie pedepsit pentru a face un lucru necesar - ceea ce altera și valoarea acelui lucru mecesar, și îl transforma în corvoadă – ci acum este acel copil valoros care a primit o recompensă pentru un lucru bine făcut. Schimbarea psihologică este de marei mportanță pentru copil. Iar data viitoare, chiar dacă nu va mai primi recompensa, va face acel lucru cu plăcere, știund că odată a primit o recompensă, și a fost considerat valoros făcând acel lucru.
În general, atunci când copiii sunt apreciați pentru un lucru, sunt fericiți și se simt valoroși, și simt nevoia să facă totul pentru a justifica această apreciere. De aceea, chiar dacă ei nu fac acel lucru chiar perfect, tot trebuie încurajați, pentru a le crește încrederea în propriile lor forțe, și pentru a-i stimula să se perfecționeze.
Este posibil ca sistemul notelor mici și al criticilor să nu fie funcțional în unele cazuri – exemplu, copiii care de obicei îmvață, și sunt prinși o singură dată pe picior greșit, sau cei care nu au talent sau capacități pentru obiectul respectiv, dar se străduie din greu.
Aceasta, întrucât ar putea descuraja copiii mai sensibili să mai învețe, considerând că valoarea lor este minimă, oricât s-ar strădui.În plus, chiar dacă vor lua mai apoi notă de trecere, pentru ei, a învăța la acel obiect ar fi similar cu umilința, și cu sentimentul că nu vor fi niciodată suficient de buni. Nota mică va fi resimțită ca o pedeapsă, și ori de câte ori își vor aminti de acel obiect, vor resimți senzația pedepsei. Desigur, depinde și de atitudinea profesorului, care i-ar putea încuraja și aprecia atunci când iau nota de trecere, acest lucru redându-le stima-de-sine.
Însă desigur, suntem conștienți că există și multe situații în care copiii mai leneși sau indiferenți nu pot fi stimulați să învețe la anumite obiecte decât prin note mici. Însă, chiar și în aceste situații, credem că s-ar putea încerca și o stimulare pozitiva, de exemplu: cine învață mâine foarte bine o anumită parte din lecție, sau face un anume exercițiu legat de lecție, va lua nota zece. Sau (pentru materiile umane): cine se va gândi la un anumit subiect de discuție pe care îl dau eu, chiar și din afara lecției, și va vorbi cel mai bine despre acest subiect, garantez nota zece.
Desigur, acestea sunt doar sugestii, întrucât profesorii știu mai bine cum să-i stimuleze pe elevi.
Și, lăsând la o parte școala, și părinții, acasă, ar fi bine să încerce stimularea copiilor pentru a învăța, sau pentru a face alte lucruri, tot prin aprecieri și recompense. Desigur, recompensele nu trebuie să fie neapărat materiale, pentru a nu crea un prost obicei copilului. Recompensa poate fi permisiunea de a sta o jumătate de oră în plus pe tabletă, pe site-ul preferat, sau o ieșire în oraș cu toată familia, sau pemisiunea de a participa la o activitate pe care copilul o dorea, dar era considerată nenecesară de către părinți.
Și dincolo de toate, cea mai mare recompensă sunt privirile de apreciere ale părinților, și atitudinea lor iubitoare și încurajatoare.
Articol citit de 132 persoane
Acest articol nu are comentarii!