Deși bebelușii au, în general, o bună imunitate datorită anticorpilor primiți de la mamă, există totuși situații în care contactul cu virusuri sau bacterii le poate strica acest echilibru natural. În cele ce urmează, vom enumera doar cele mai curent întâlnite simptome și afecțiuni la bebeluși.

Febra bebeluși

Febra (38-40°) este un simptom destul de comun, și poate fi întâlnit în multe afecțiuni infecțioase ale sugarului: angine, faringite, otite, enterocolite, infecții urinare. Ea poate apărea și în perioada erupției dentare, fără legătură cu vreo boală. În acest caz, poate fi și sub formă de subfebră: 37°.

Desigur, febra singură nu poate pune un diagnostic, și trebuie văzut ce simptome mai apar.

- Dacă se asociază cu tuse, sau gât roșu (în caz că părinții pot vedea aceasta, dar cel mai des, se vede la medicul de familie), poate fi vorba de o angină, faringită sau amigdalită. Desigur, soluția cea mai bună este mersul la consultație, dar până atunci, se poate da cel puțin Paracetamol sau Nurofen sirop, 5 mlX3/zi.

- Dacă se asociază cu scaune moi, este posibil să fie vorba de o enterocolită a sugarului, și în acest caz, până la consultație, se poate da sugarului, pe lângă Paracetamol sirop, și Smecta sub formă de pliculețe dizolvate în lapte sau ceai: jumătate de plic, de 3 ori pe zi.

- Dacă, pe lângă febră, sugarul este agitat, plânge fără motiv, și întoarce des capul de pe o parte pe alta, sau începe să țipe când se apasă pe regiunea preauriculară (regiunea din fața urechii), poate fi vorba de o otită, care cauzează dureri acute. Și în acest caz, se dă doar Paracetamol sau Nurofen, sau o alternanță de o linguriță Paracetamol și una Nurofen la 4-6 ore, în așteptarea mersului la consultație. Numai medicul poate stabili dacă e vorba, într-adevăr, de o otită, și recomanda eventual și un tratament antibiotic, și picături auriculare.

- Dacă apare, pur și simplu, febra, fără alt simptom vizibil, atunci poate fi vorba de o infecție urinară – și în acest caz, tot medicul poate pune diagnosticul, și da tratamentul. Sau, poate fi un prodrom (perioada pregătitoare) a unei erupții datorate unei boli infecțioase: rujeola, rubeola, oreion, etc. În acest caz, se dă doar preparatul contra febrei, și în nici un caz antibiotice, chiar dacă avem în casă (Ampicilina, sau Ospamox, de exemplu). De fapt, în nici o situație, afară de cazul în care medicul recomandă la telefon înaintea consultației, sau se vede clar că este vorba de o amigdalită (amigdale roșii și umflate, eventual cu puncte galbene), nu se dau antibiotice înainte.

Din câte se vede din cele de mai sus, în orice situație cu febră, se merge la medicul de familie sau pediatru, și numai el va stabili cauza – chiar dacă este vorba de erupția dentară. Întrucât nu se poate ști dacă, pe lângă erupția dentară, bebelușul nu are și o viroză.

Tuse bebeluși

Tusea, seacă sau productivă (cu eliminarea de secreții – mai rară la sugar), este un simptom destul de des întâlnit, în periodele reci, sau după contactul cu persoane purtătoare de viruși sau microbi din familie. Uneori, se poate asocia cu febră, dar nu este obligatoriu. Dar în cazul apariției tusei, chiar dacă sugarul nu are febră, tot este bine să i se dea un Paracetamol sirop, cu rol antiinflamator, în cazul în care nu se poate merge prea repede la consultație. Aceasta întrucât tusea se asociază în general cu inflamația faringelui, amigdalelor sau laringelui. Sau, se poate da sirop Plantusin pentru sugari, sau Biosept bebe, în așteptarea consultației, sau ceai de soc și mușețel.

Dacă sugarul are o respirație zgomotoasă (hârâie din piept), sau pare că are secreții bronșice, dar nu le poate elimina (cazuri mai rare, întrucât de obicei se merge cu copilul la consultație cât mai devreme, în faza de tuse uscată), atunci, până la consultație, se poate da un sirop Ambroxol sau Carbocisteină (Rhinatiol) 2% cu pipeta dozatoare calculat pe kg/corp și vârstă, după prospect, sau jumătate de linguriță de 3 ori pe zi.

Uneori, tusea poate fi de natură alergică (primăvara sau la începutul verii, sau datorată unor alergeni din casă), dar și în acest caz, se dau tot ceaiuri calmante în așteptarea consultației, și nu siropuri antialergice gen Aerius, care pot fi folosite doar după vârsta de 1 an.

O cauză mai simplă a tusei la sugar poate fi uscăciunea aerului din casă, și în acest caz se pune pe calorifer sau sobă, în fiecare seară, o tăviță sau un vas cu apă pentru umezirea atmosferei. Sau, trebuie mare atenție, în caz că un părinte, sau cineva din familie este fumător (deși acest lucru ar trebui interzis cu desăvârșire, încă din perioada sarcinii), ca nu cumva în camera copilului să se strecoare miros de fum. La fel și pentru toxicele provenite de la produsele de curățare sau detergenții cu care se spală hăinuțele și lenjeria de pat a copilului. Toate trebuie să fie, pe cât posibil, naturale, iar detergenții și cosmeticele pentru copii trebuie aleși dintre cei specifici sugarilor.

Diaree bebeluși

Scaunele moi sau diareea, este un simptom frecvent în perioada de vară sau toamnă, și în general în perioadele de circulație a virusurilor – pentru că majoritatea diareilor la sugari sunt benigne, și cauzate de rotavirusuri. Și în perioada erupției dentare pot fi întâlnite scaune moi.

Până la consultația la medicul de familie, în toate cazurile de scaune moi se poate da copilului doar Smecta pliculețe, și eventual Paracetamol sirop, dacă acesta are și febră. Desigur, se poate adapta și dieta. Clasic în cazul diareilor, se dă apa de la orezul fiert, sau chiar un amestec de orez fiert și morcov bine pasat. Se oprește introducerea alimentelor noi, dacă sugarul este în curs de diversificare a alimentației, și nu se mai dau nici sucuri de fructe (portocale, de exemplu). În general, nu se mai dau alimente ce pot fermenta.

Agitatie bebeluși

Stările de agitație la copii pot avea multe cauze, dintre care enumerăm: insuficiența la laptelui la sugarul alimentat doar la sân, un prodrom al unei boli infecțioase, o durere acută despre care sugarul nu poate relata (exemplu, otitele despre care am vorbit în subcapitolul despre febră, și care pot evolua doar cu agitație, plâns, mișcări ale capului, și fără febră), sau pur și simplu, eupția dentară, sau perioada premergătoare acesteea. De aceea, orice stare de agitație aparent fără motiv trebuie să constituie un motiv de prezentare la medic.

Scadere in greutate bebeluși

Scăderea în greutate, sau pur și simplu, stagnarea în greutate, se poate produce firesc în cazul episoadelor infecțioase, urmată apoi de recuperare rapidă. În acest caz, nu constituie motiv de prezentare la medic. Tot o scădere naturală, chiar fiziologică, este și aceea de câteva sute de grame de după ieșirea din maternitate, din primele zile de viață. Apoi, nou-născutul recuperează foarte bine.

Însă în afară de acestea, orice altă scădere, sau neluare în greutate normală (conform schemei creșterii în greutate a sugarului prezentată în primul capitol), trebuie să pună un semn de întrebare, și se va relata medicului la următoarea consultație. Poate fi vorba, pur și simplu, de necesitatea de schimbare a formulei de lapte, sau de introducere a formulei de lapte pe lângă sân, sau de necesitatea unei diversificări mai timpurii a alimentației. Sau, poate exista o boală infecțioasă ce evoluează cu simptome minime (exemplu, o infecție urinară fără febră, nediagnosticată, sau o faringită sau traheită cu tuse uscată pusă pe seama uscăciunii atmosferei), și care trebuie tratată.

Desigur, evoluția greutății se poate aprecia doar dacă părinții au un cântar la domiciliu, dar în cele mai multe cazuri, dezvoltarea normală a copilului, și o stare de nutriție normală, se observă cu ochiul liber – este ușor de apreciat.

Și acum, după ce am vorbit despre principalele simptome ale sugarului – care sunt, de fapt, primele observate de părinți, care nu au, în majoritatea cazurilor, cunoștințe medicale – vom spune câteva cuvinte și despre câteva boli întâlnite mai frecvent. Desigur, doar cu titlu informativ, întrucât doar medicul este cel care pune diagnosticul – pentru părinți având importanță practică mai mult simptomele.

Rinita bebeluși

Rinitele si rinofaringitele sunt afecțiuni inflamatorii mai ușoare, virale sau bacteriene, ce cuprind mucoasa nazală, și uneori și faringele. Sunt cele mai banale și frecvent întâlnite afecțiuni ale sugarului. Ele constituie totuși contraindicații la vaccinare, ca și orice altă stare de boală a sugarului. Dacă sugarul este programat pentru vaccin, în acest caz părinții trebuie să anunțe medicul că acesta este bolnav, iar vaccinul se va amâna. Însă, este bine oricum să se meargă la consultație, pentru a primi un tratament.

Până la consultație, părinții îi pot administra copilului ser fiziologic în narine (spălături cu ser fiziologic), eventual evacuând narinele cu pompița specială pentru nas. Alte picături nu sunt permise până la 2 ani, decât cu indicația medicului. Se poate da și Paracetamol sirop ca antiinflamator. Oricum, nu este bine să se neglijeze un nas înfundat, pentru că în acest caz copilul va respira pe gură, și va căpăta în scurt timp și o inflamație a faringelui.

În rarele situații în care nasul înfundat nu se rezolvă nici după tratamentul medical, și sugarul are tendința să respire mereu pe gură, sau sforăie când doarme, este indicat un control la medicul ORL-ist, pentru a se vedea dacă nu există vegetații adenoidiene (polipi nazali). În orice caz, la sugari este o situație rarisimă, această problemă apărând, în general, după 2 ani.

Faringita bebeluși

Faringitele (anginele) și faringo-amigdalitele, sunt afecțiuni inflamatorii sau infecțioase, ce constă în inflamarea (hiperemia) mucoasei faringiene și/sau amigdalelor, datorată agenților infecțioși (virusuri, microbi, fungi). Această inflamație a faringelui, evidențiată practic prin ”roșu în gât”, se poate acompania sau nu, de tuse, febră, dureri de cap, sau chiar vărsături.

Atunci când se observă apariția unuia dintre simptomele descrise – ex. tuse sau febră – se dă tratamentul simptomatic descris mai sus în cadrul simptomelor respective (Paracetamol sau Nurofen sirop 2,5-5 ml X3/zi, sau sirop de tuse Plantusin, după caz. Pentru vărsături, există Metoclopramid sirop: o doză calculată pe kg/corp de 2 ori pe zi). Apoi, se merge la consultație la medicul de familie sau pediatru. Desigur, dacă febra este foarte mare, și nu scade decât temporar sub Paracetamol sau Nurofen, este o indicație de a merge chiar la serviciul Urgențe pentru a primi mai repede un tratament antibiotic, sau de a chema medicul în vizită la domiciliu.

Se urmărește și o bună hidratare a sugarului, în toate cazurile de febră, prin lapte și ceaiuri pentru sugari.

Otita bebeluși

Otitele medii acute sunt inflamații ale timpanului și urechii medii, de natură virală sau bacteriană, manifestate în primul rând prin dureri acute la nivelul urechii (otalgii), și/sau febră, și uneori, o secreție seroasă sau purulentă la nivelul urechii (în cazuri mai avansate).

La sugari, simptomele evidente sunt nespecifice, după cum am spus, acestea manifestându-se mai mult prin plâns și o stare de agitație. Uneori, copilul are tendința de a mișca capul de pe o parte pe alta, sau reacționează puternic la atingerea regiunii din fața urechii.

Tratamentul la domiciliu în acest caz constă, așa cum am spus, doar în Paracetamol sau Nurofen, și apoi prezentarea cât mai urgentă la medic. Nu se dau picături calmante pentru urechi conform ”cunoștințelor generale.” În primul rând, părinții nu pot ști sigur dacă este o otită, pot doar bănui, și doar medicul pune diagnosticul. Apoi, tot el este acela care recomandă picături adecvate, și eventual, un antibiotic.

Însă, ceea ce se poate face în acest caz - la sugari, ca și la copiii mai mari - este prevenția otitelor. În acest sens, după fiecare baie a sugarului, se evacuează foarte bine apa din urechi, cu ajutorul unei bucățele curate de tifon, sau un colț de prosop. În nici un caz, nu se folosesc tije de bumbac. În plus, este bine să nu se scufunde capul copilului în apă la baie cu totul, astfel încât în urechi să intre multă apă. Cel mai bine este să fie menținut capul la suprafață, iar urechile să fie spălate separat, cu o cârpă umedă sau burete, apoi șterse bine.

O altă prevenție simplă o constituie acoperirea capului sugarului cu o scufiță sau bonețică atunci când afară este vânt, și să nu se lase sugarul în calea curenților de aer.

Conjunctivita bebeluși

Conjunctivitele acute sunt inflamații ale nucoasei conjunctivale a ochiului, de origine virală, bacteriană, sau uneori, alergică. Simptomele sunt minime: lăcrimare, ochi roșii, uneori pleoape lipite cu secreții la scularea din somn. De cele mai multe ori, conjunctivitele virale pot acompania o rinită sau o rinofaringită.

Până la ajungerea la cabinetul medical, tratamentul este minim: spălături și comprese pe ochi cu ceai de mușețel cald, sau cu ser fiziologic. Medicul va recomanda picături oftalmice cu antibiotic, sau cu antibiotic și antiinflamator, după caz.

Enterocolita bebeluși

Enterocolitele acute sau diareile sugarului, sunt afecțiuni intestinale inflamatorii acute, virale sau bacteriene, manifestate prin scaune moi sau apoase, și/sau febră, și/sau dureri abdominale, sau grețuri și vărsături. Sugarul poate fi agitat, refuză alimentele. Uneori, din cauza scaunelor apoase frecvente și iritante, poate apărea o iritație a regiunii anale și fesiere – tratată cu ungvente calmante, gen gălbenele.

În acest caz, până la ajungerea la medic, tratamentul este simptomatic - după cum am menționat la subcapitolul despre scaunele moi. Se administrează Smecta pliculețe dizolvate în apă sau ceai de mentă (nu de mușețel), în funcție de vârst sugarului. La sugarii până la 6 luni: jumătate de plic, de trei ori pe zi, iar la cei peste 6 luni, chiar și un plic o dată, de două ori pe zi, timp de 3-4 zile. În plus, dacă sugarul are febră, se dă Paracetamol 5 mlx3/zi.  Pentru vărsături, se poate da Metoclopramid sirop, după cum am menționat la subcapitolul simptome, sau supozitoare dacă sugarul nu primește pe cale orală: 0,5 mg/kg corp/zi.

Dieta trebuie și ea schimbată – după cum am menționat în subcapitolul simptome: orez fiert pasat cu morcov fiert pasat, sau orez fiert cu brânzică dulce nefermentată, și se evită fructele pasate, sau sucurile de fructe în această perioadă. Dacă sugarul a învățat să bea apă în loc de ceai, i se va da doar apă fiartă și răcită.

Desigur, dacă scaunele moi au fost prea frecvente și l-au deshidratat, se va asigura o rehidratare suficientă – dar acest lucru, sub supravegherea medicului de familie, care va recomanda și un eventual antibiotic, în cazul unui germen microbian prea puternic.

În cadrul acestei rehidratări, uneori, pe lângă creșterea cantității de ceai zilnic, poate fi necesară și o soluție de rehidratare orală, de tipul Hidrasec. Se dizolvă pulberea în 250 ml apă fiartă și răcită, sau ceai de mentă, și se dă după următoarea schemă:

  • la sugarii între 1 și 9 luni: 10 mg de 3-4 ori pe zi în prima zi, apoi încă două zile, 10 mg X 2-3/zi
  • la sugarii între 9 luni și 2 ani și jumătate: în prima zi, 20 mgX3-4/zi, apoi încă 2 zile, 20 mg X 2-3/zi.  

Am redat această schemă doar pentru părinții de la țară, sau din localități izolate, care ar avea eventual un sugar cu enterocolită acută și deshidratare, și nu pot ajunge la medicul de familie.

Boli infectioase bebeluși

Bolile infecțioase eruptive pot apărea mai rar, și doar în cazul contactului sugarului cu un alt copil, sau membru al familiei, aflat în perioada de incubație, deci asimptomatic. Simptomele de debut, din perioada prodromală (până la apariția eupției cutanate), pot fi minime și nespecifice. Întrucât majoritatea bolilor infecțioase sunt virale, cu excepția scarlatinei, acestea pot debuta ca o rinofaringită sau o angină banală, în plus cu lăcrimare mai intensă și secreție apoasă nazală, ca în cazul virozelor. Sau, poate exista, pur și simplu, acea stare de agitație nespecifică și plâns frecvent. În aceste cazuri, chiar și după mersul la medicul de familie, doar evoluția în timp va spune dacă a fost vorba de o boală infecțioasă. Dacă, de exemplu, după câteva zile, apare erupția maculoasă sau maculo-papuloasă generalizată (și fiecare boală infecțioasă are caracteristiciele ei, dar nu are rost să le enumerăm aici pe toate), atunci știm că este vorba despre o boală infecțioasă eruptivă. Oricum, majoritatea bolilor de acest fel sunt, după cum am spus, virale, deci tratamentul în acest caz este nespecific și simptomatic: Paracetamol pentru febră, hidratare orală, eventual pudră de talc sau alt calmant dacă erupția este pruriginoasă. Și desigur, importantă în acest caz este izolarea copilului de alți copii, și o igienă strictă a hăinuțelor, tacâmurilor și veselei sale, timp de cel puțin două săptămâni, până când erupția dispare.

Desigur, chiar dacă majoritatea bolilor infecțioase au cam aceleași semne și simptome, și o evoluție asemănătoare și fără complicații, tot trebuie chemat medicul de familie în cazul apariției erupției, pentru a pune diagnosticul exact, și a da eventuale indicații diferențiate.

O excepție în cazul bolilor infecțioase o constituie scarlatina, care nu este de origine virală, ci microbiană – streptococică – de aceea tratamentul, în acest caz, este antibiotic, și trebuie început cât mai precoce. Pentru a o diferenția de celelalte boli infecțioase, putem spune că în acest caz, erupția pielii capătă o culoare roșie-intens - ”piele opărită”, limba devine zmeurie, iar fața are un aspect specific – cu buze și pomeți roșii, și paloare în jurul gurii. Desigur, nu în toate cazurile apar simptomele clasice, în unele cazuri, simptomele pot fi foarte ușoare, abia vizibile. De aceea, tot medicul este cel care trebuie chemat pentru a stabili diagnosticul, și a începe cât mai curând tratamentul antibiotic, în lipsa căruia pot apărea complicații (cel puțin cu Amoxicilina sirop, apoi, dacă situația o cere, chiar injectabil.)  

O altă excepție este oreionul, care, deși este o boală virală, și nu are un tratament specific, se duferențiază de celelalte boli infecțioase prin faptul că nu apare nici o erupție pe piele, ci după câteva zile de eventuală rinofaringită, apare o tumefacție (inflamație) a glandelor parotide – manifestată prin umflarea regiunii latero-inferioare a obrajilor.

Desigur, deși în majoritatea cazurilor, aceste boli evoluează fără complicații, este posibil să existe și evoluții mai severe, cu febră înaltă și deshidratare, sau alte simptome mai pronunțate – care să necesite spitalizare. De aceea, în cazul apariției unei erupții a sugarului, asociată cu o stare de agitație și/sau febră, iar medicul de familie nu este disponibil imediat, se poate merge direct la Urgențe Boli Infecțioase.

Desigur, bolile care pot apărea sunt mai multe, ca și în cazul adultului, dar acestea sunt cele mai frecvent întâlnite, și este bine ca părinții să cunoască măcar câteva noțiuni minime, până la prezentarea sugarului la medicul de familie sau pediatru. Oricum, în zilele noastre există atâtea surse de informare, încât orice părinte, chiar și de la țară, poate să își facă o idee despre problemele copilului, până la a ajunge la medic. Și acesta este un lucru bun, pentru că, din câte s-a văzut, există măsuri simple care pot fi luate în cazul afecțiunilor banale, și care pot avea efecte cu adevărat benefice. Totul este – cel puțin în cazul părinților tineri, și aflați la primul copil – să nu vă pierdeți cu firea văzând că bebelușul nu este bine. Trebuie să vă informați imediat, și să luați primele măsuri, apoi urmează prezentarea la cabinet. Oricum, în majoritatea cazurilor, deși simptomele sugarului pot fi zgomotoase, dramatice (ex. în cazul colicilor, sau erupției dentare), lucrurile nu sunt atât de grave, și măsuri simple pot aduce o calmare imediată. Totuși, nici atitudinea de maximă relaxare nu este bună, ci prezentarea la medic trebuie să fie regula, indiferent ce se întâmplă neobișnuit copilului dv.

Dacă urmați aceste reguli simple, în mod normal, totul trebuie să se desfășoare cu bine, conform dictonului care spune că, un om prevenit, este un om salvat – sau, poate salva el-însuși o ființă dragă.

 

Tags:
bebelusi

Articol citit de 416 persoane