Am mai vorbit și anterior, în capitolele referitoare la dezvoltarea cognitivă a copilului, și la educația copilului, despre rolul lecturii în viața unui copil, și cum poate fi ajutat copilul să se familiarizeze cu cărțile. Acest proces trebuie să înceapă devreme, chiar de la vârstele cele mai mici: 1-2 ani, prin prezentarea de cărți cu poze copilului, din care să învețe animalele și obiceiurile lor, precum și obiectele casnice.
Varsta de prescolar
La vârsta de preșcolar, se vor privilegia cărți cu poze mari și text puțin, scris cu litere mari și vizibile, care să prezinte povești foarte scurte din viața animalelor, sau activități umane: ce facem acasă, la fermă, la magazin, etc.
Desigur, ei vor asculta și povești mai ample spuse de părinți la culcare, pe care vor învăța să le redea, și chiar să extrapoleze finalul: ce s-ar putea întâmpla după aceea, sau ce s-ar mai fi întâmplat dacă, etc.
Cu timpul, vor învăța să urmărească ei-înșiși poveștile pe carte, chiar dacă nu știu să citească, iar după ce vor învăța (preșcolarul nare și școlarul mic), vor citi ei-înșiși poveștile scrise cu litere mari. Chiar dacă nu vor înțelege toate cuvintele, vor fi foarte fericiți că pot citi ei-înșiși povestea, și vor întreba părinții despre ceea ce nu înțeleg. Este perioada în care, dacă au prins gustul lecturii, o vor căuta pe mama la bucătărie pentru a-i citi ei-înșiși, sau o vor întreba despre un cuvânt întîlnit pe care nu l-au înțeles - eventual, un arhaism.
Desigur, și cărțile de povești trebuie să arate atractiv, cu coperți cu poze frumos colorate, și eventual din carton gros, pentru a nu se deteriora de multa folosire, sau chiar cu pagini din carton, pliabile, sau cu elemente în relief.
Varsta de scolar mare
În perioada de școlar mare, copilul are deja obligația de a citi, impusă de către școală, prin cărțile clasice din programa școlară, și prin acele lecturi suplimentare de vacanță. Și acestea pot fi frumoase și interesante, dar din cauza obligativității, este posibil ca școlarul să nu găsească plăcere în aceste lecturi, care altfel, poate chiar i-ar fi adus bucurie. De aceea, rolul și datoria părinților este de a-i trezi plăcerea lecturii, dincolo de programa școlară. Ei îi pot povesti copilului cărți îndrăgite din copilăria lor, și îi pot chiar oferi asemenea cărți în dar.

Deasemenea, pot sfătui rudele și prietenii să îi ofere și ei cărți în dar, eventual povestindu-i ceva despre conținut, pentru a-i trezi interesul. Este vârsta marilor cărți de aventuri și explorări, în principal cu eroi copii, dar și cărți de capă și spadă, de istorie romanțată. Cărți de Constantin Chiriță (”Cireșarii”), de Mark Twain, Jules Verne, Alexandre Dumas, Paul Feval, Fenimore Cooper, Karl May - din care, pe lângă aventura propriu-zisă, copiii vor învăța și puțină istorie, geografie, alte științe, și lucruri despre alte culturi și civilizații. Li se pot recomanda și cărți SF de valoare, mitologice (legendele Olimpului, ale cavalerilor Mesei Rotunde, legendele popoarelor) și chiar polițiste – în scopul de a le trezi gustul pentru lectură, și plăcerea lecturii.
Desigur, se vor căuta acele cărți care nu promovează violența, sau în care, dacă apar violența și războiul, înțelesul final este tocmai în sensul durerii aduse de război, și inutilității existenței sale, și a faptului că unele nedreptăți ale istoriei nu mai trebuie repetate (este cazul cărților de Fenimore Cooper și Karl May, care descriu interacțiunea omului alb cu pieile roșii, și prezintă calitățile și înțelepciunea indienilor americani).
Dacă a fost încântat de aceste cărți recomandate de părinți și cunoscuți, copilul va căuta el-însuși altele asemănătoare, și astfel va deveni un cititor pasionat, în afara programei de lecturi suplimentare.
Preadolescenta si adolescenta
Pe măsura creșterii și maturizării sale, în preadolescență și adolescență, părinții îi pot recomanda alte genuri: romane psihologice, fantastice (ex, toate romanele și povestirile lui Mircea Eliade), istorice, filosofice, cărți de călătorii, de artă, de istorie a religiilor, etc. Religia și studiul diferitelor religii poate deveni o preocupare a unui adolescent studios, și este foarte bine, cu condiția să fie ajutat să înțeleagă că, fiecare religie este valoroasă și potrivită în locul și contextul istoric în care a apărut, dar, cel mai important este să nu o uite pe a sa, cea în care s-a născut.
Istoriile popoarelor vor avea și ele mare trecere în adolescență: istoria Franței, a Angliei, a Constantinopolului, istoria celui de al doilea război mondial, a serviciilor de spionaj, cărți de comando etc, fără a uita, desigur, istoria și legendele propriului popor, începând de la daci. Desemenea, cărți despre viețile personalităților: ”Agonie și extaz” de Irving Stone - despre Michelangelo Buonarotti, sau ”Bucuria vieții” - despre viața pictoruluiVan Gogh, de același autor. Sau, despre alte culturi și civilizații, gen : ”Shogun” și ”Taipan”de James Clavell - cu avertizarea despre unele conținuturi violente, specifice clvilizației japoneze și chineze din epoca medievală și modernă.
În general, un adolescent care a prins gustul lecturii va citi tot ce îi va cădea în mână, fiind avid de cunoaștere. Și poate tocmai de aceea, un părinte care îi va indica anumite cărți de istorie, civilizații, arte, îl va ajuta să își canalizeze dorința de cunoaștere într-un mod util.
Desigur, nici nu trebuie să ne închipuim că un adolescent va citi numai ceea ce îi recomandă părinții, dar cel puțin, aceste cărți vor fi niște jaloane ale cunoașterii sale.
Există, desigur, și părinți care nu sunt atât de cunoscători încât să poată recomanda ei-înșiși cărți, dar există soluții și în această situație. În cazul fericit în care copilul a prins gustul lecturii, și părinții nu sunt intelectuali, este bine să se caute totuși o persoană din familie, sau dintre cunoscuți, poate chiar un profesor, care să poată ghida copilul în privința cărților de folos.
Și desigur, să îi interzică, și chiar să facă o contra-reclamă - pe motive logice și de bun-simț, cărților care promovează violența exagerată și erotismul, sau chiar pornografia.
Desigur, aceste cărți nu sunt ușor de procurat, din fericire, dar contează mai mult ca acel copil să își creeze niște standarde și un gust al căților de folos, și atunci, va evita el-însuși nonvalorile. Și același lucru se poate spune și despre paginile de internet.
Ar fi multe de spus despre acest univers al cărților, dar aici am intenționat să oferim doar câteva sfaturi pentru a face mai ușoară inițierea copilului dv. în acest minunat univers al cărților - restul, rămânând la latitudinea dumneavoastră, și la propria dumneavoastră abilitate și apetență de a trezi copilului dorința de a citi.
Articol citit de 272 persoane
Acest articol nu are comentarii!