Rahitismul carențial este manifestarea clinică a  unei carențe (deficit) de vitamina D, manifetstată prin tulburări de mineralizare a osului, în perioada de creștere. Necesarul zilnic de vitamina D este de 400-800 Ui/zi.

Exisă mai multe forme de rahitism.

- Rahitismul vitamino-dependent

- Rahitimul vitamino-D rezistent.

Boala apare în primii doi ani de viață, dar poate apărea și în orice altă perioadă a copilăriei. Chiar și la adult există o formă de detreiorare a oaselor (oase mai moi) numită osteomalacia.

Simptome

- transpirații nocturne, palpitații, dureri abdominale, scăderea atenției

- manifestări ale formelor grave, cu lipsă mare de calciu: convulsii, contracturi musculare, spam glotic (al laringelui), țipete, dureri de cap (în cadrul hipertensiunii intracraniene)

- întârzierea creșterii

  • mătănii costale (îngroșări nodulare ale coastelor), torace în carenă, deformări ale oaselor craniene
  • fontanela deschisă după 18 lunim erupția incisivilor după 10 luni, eupție dentară incompletă până la 3 ani

Cauza rahitismului este, generic, deficitul de vitamina D, care poate proveni fie din:

  • profilaxie insuficientă sau absentă începând din maternitate și la vârsta de sugar
  • insuficientă expunere la soare, întrucât vitamina D se fabrică în piele sub acțiunea razelor soarelui
  • deficit de calciu și vitamina D provenite din aportul alimentar (lactate, pește, ouă, etc.)

Factori de risc

Factorii de risc pentru apariția rahitismului:

  • vârsta între 3 luni și 6 ani
  • copilul prematur
  • anotimpurile reci și neînsorite
  • aportul alimentar insuficient de vitamina D
  • corticoterapia
  • afecțiuni în perioada sarcinii
  • boli hepatice (colestaza), renale (insuficiența renală cronică)
  • anomalii metabolice ale vitaminei D
  • lipsa de calciu

Analize de laborator efectuate pentru punerea în evidență a rahitismului sunt:

  • calcemia scăzută sau normală
  • nivelul fosforului scăzut sau normal
  • calciuria scăzută (calciul în urină scăzut)
  • fosfataze alcaline crescute
  • nivel crescut de parathormon.

Investigații clinice: - radiografia toracelui, craniană

Măsuri generale de combatere a rahitismului:

  • expunere corectă la soare
  • profilaxie corectă cu vitamina D în perioada de sugar
  • alimentație corectă, care să asigure necesarul de vitamina D
  • gimnastică pentru întărirea oaselor – doar sub supraveghere medicală
  • tratamentul eventualelor boli care au generat în secundar lipsa de calciu sau vitamina D
  • sugarul cu rahitism nu se va așeza în șezut, și nu va fi încurajat să meargă, până la vindecarea bolii – pentru a nu produce deformații osoase.

Profilaxie

Profilaxia rahitismului se face astfel:

  • administrarea de vitamina D 1000-1200 UI/zi si calciu in ultimul trimestru de sarcină
  • 2-4 picături de vitamina D zilnic sugarului (500-800 UI), începând de la naștere și până la 2 ani, apoi doar în sezonul rece până la 5 ani.  
  • la prematuri 160 UL/kg/masă și suplimentare cu calciu

Tratament

Tratamentul – se face în spital la început, dacă este o formă gravă, cu produse pentru tratarea complicațiilor sale: almagel, diuretice, corticosteroizi. Tratamentul principal este cu suplimente de vitamina D în formă activă (calcitriol) – recomandat de medicul specialist.

Prognostic

Prognosticul este bun, dacă se tratează din stadiile incipiente. Suplimentele cu calciu și vitamina D vor determina vindecarea deficitelor osului în intervale cuprinse între câteva zile și câteva luni. În cazurile avansate deformările – ex. curbura oaselor picioarelor – se vindecă în ani de zile. Când sunt foarte avansate, nu se vindecă total.

 

Articol citit de 22 persoane