Lăuzia reprezinta perioada de la naștere, și până la 6 săptămâni după naștere, timp în care organismul femeii revine treptat la starea de dinainte de naștere (inclusiv revenirea la greutatea normală).

La începutul acestei perioade, pe o durată de timp variabilă, și uneori pe toată durata celor 6 săptămâni, lăuza prezintă scurgeri sanghinolente vaginale, numite lohii. Este un fenomen normal, care nu pune probleme deosebite mamei, dacă acestea nu se infectează. Trebuie menținuta igiena locală prin spălături locale cu apă călduță și ceaiuri de pelin și mușețel, iar igiena generală prin dușuri. Nu se face baie generală în perioada lăuziei, și nici irigații vaginale.

Dupa cele 6 săptămâni, lăuza trebuie revăzută de medicul obstetrician, pentru ca acesta să se asigure că organele s-au reașezat în poziția normală, și eventualele leziuni locale s-au vindecat. Hemoragiile genitale în exces, sau infectarea leziunii perineale de la naștere, necesită revederea mai devreme a medicului ginecolog, cât mai curând posibil, pentru ca acesta să asigure tratamentul adecvat.

Menstruația poate reveni la 6-8 saptamani de la naștere dacă gravida nu alăptează, și mai târziu sau deloc în cursul alăptării, dacă aceasta alăptează. Aceasta însa nu înseamnă o protecție față de o altă eventuală sarcină, așa cum susțin unele opinii populare. Dacă, din diverse motive, mămica dorește întreruperea definitivă a alăptării (deși acest lucru nu este recomandat), sau aceasta este o necesitate medicală, medicul îi va recomanda un medicament pentru a opri secreția lactată.

Contactul sexual este permis după 6 săptămâni. Lăuza poate ieși din casă la o săptămână după revenirea de la spital.

Medicul de familie are obligația să o viziteze, ca și pe nou-născut, la ieșirea din maternitate, și la o lună de la aceasta. Este necesar ca acesta să fie anunțat de către lăuză sau familie, întrucât el nu poate ști data exacta a ieșirii ei din maternitate. În cursul acestor vizite, el poate aprecia dacă lăuzia decurge normal, iar dacă sunt anumite probleme de sănătate, poate da indicațiile necesare.

De exemplu, în cazul unei febre fără cauză aparentă, medicul trebuie chemat chiar și între vizitele obligatorii.

O altă problemă îndeajuns de obișnuită poate fi mastita – inflamația sânului, sau mamelonului (durere și roșeața locală), care trebuie tratată cu antibiotice. În acest caz, alăptarea se întrerupe pe durata tratamentului, și se poate relua mai apoi, dacă nou-născutul mai acceptă sânul. Între timp, va fi hrănit cu formula de lapte.

Incidente cauzate de adaptarea femeii la noua sa situație de mamă pot fi mai multe, dar pentru fiecare există o rezolvare. Este posibil chiar ca nou-născutul să nu poată, sau să nu știe, să sugă de la început, și atunci, laptele rămas în glandele mamare ar putea cauza infecții. În acest caz, femeia trebuie să învețe să se mulgă cu blândețe, eventual cu pompa de lapte, și să aibă răbdare să învețe și copilul reflexul de supt.

Alte aspecte care nu trebuie neglijate sunt odihna suficientă pentru mamă, și aspectul psihologic.

Efortul nașterii, plus agitația de la spital, necesitatea adaptării la noile sale îndatoriri de mamă, și nu în ultimul rand, perturbarea ritmului de somn până ce nou-născutul își crează un program de supt, aduc lăuza intr-o stare de oboseală extremă, care poate avea efecte nefaste în întreg organismul.

Există și noțiunea de depresie post-partum (după naștere), care poate fi cauzată atât de dispariția bruscă a hormonilor estrogeni dupa naștere, cât și de această deprivare de somn cu oboseală la limită. Desigur, și factorul psihologic al nesiguranței mămicii de a avea știința necesară de a se ocupa de copilul său, de « a fi o mamă bună » - mai ales la prima sarcină - aduce un element în plus.

Din toate aceste motive, lăuza trebuie pe cât posibil cruțată de eforturi fizice, și încercat să i se creeze condiții de a se odihni mai mult, chiar și în cursul zilei, și încurajată în permanență în privința noului ei rol. În cazul depresiei, aceasta nu trebuie neglijată, în speranța că va trece de la sine, ci tratată, măcar prin vizite la medicul de familie, care va stabili ce e de făcut mai departe (trimitere la psihiatru), sau direct la psiholog.

Ar mai fi multe lucruri de spus din punct de vedere medical și psihologic în privința lăuziei, dar pentru folosul practic, considerăm că este de ajuns. Sperăm sa fie de folos tuturor proaspetelor mămici.

 

Tags:

Articol citit de 73 persoane