Deși majoritatea sarcinilor evoluează normal, și majoritatea nașterilor au loc la termen, există totuși și situații în care evoluția sarcinii poate cunoaște anumite complicații. Aceste complicații, este bine să fie recunoscute din timp, și relatate medicului ginecolog la consult, pentru a se lua  măsuri pentru corectare sau ameliorare.

Ele pot fi de mai multe tipuri:

  1. Complicații legate de placentă

Din câte se știe, placenta este membrana care acoperă fetusul, făcând legătura între organismul mamei și al fetusului, și prin care fetusul primește de la mamă substanțele nutritive necesare. La nivelul placentei se formează cordonul ombilical al viitorului copil.

  • Placenta praevia este o complicație care apare atunci când placenta se inserează jos la nivelul uterului, acoperind colul uterin. Poate determina sângerări importante. Aceasta este o situație în care  este absolut necesară operația cezariană, deci trebuie cunoscută din timp, pentru supraveghere în cursul sarcinii, și programarea operației cezariene. De aceea, la apariția oricărei sângerări vaginale, gravida este bine să se prezinte la ginecolog pentru un consult complet.
  • Placenta accreta apare în situația în care vasele de la nivelul placentei se dezvoltă în peretele uterului, deci placenta este lipită de uter. În acest caz, pot apărea sângerări importante în trimestrul al treiles, și chiar după naștere. Este necesar să se cunoască această complicație, pentru programarea operației cezariene. Din nou, orice sângerare vaginală în cursul sarcinii trebuie să indice necesitatea absolută a unui control ginecologic, poate chiar în urgență.
  • Abruptio placentae sau dezinserarea (ruperea) placentei de uter înainte de naștere. În acest caz, apar sângerări vaginale în cantități variabile (pot fi chiar mici), iar fătul nu mai primește suficiente aporturi nutritive de la mamă. Când este posibil, această complicație necesită provocarea unei nașteri premature.
  • Retenția placentei – atunci când placenta nu este eliminată împreună cu fătul la naștere, și nici la 30-60 minute după aceea. O placentă ce rămâne în uter poate provoca hemoragii și infecții importante, de aceea este necesară intervenția chirurgicală imediată.

Simptome ce indică faptul că gravida ar putea avea o patologie a placentei:

  • sângerări vaginale
  • contracții uterine
  • dureri abdominale
  1. Preeclampsia

Reprezintă un sindrom ce cuprinde hipertensiunea arterială, asociată cu edeme și proteinurie (eliminarea de proteine prin urină). Este mai frecvent întâlnită spre sfârșitul sarcinii, în cazul primei sarcini, și al sarcinilor gemelare. Tensiunea arterială crește în acest caz peste 140/90 mmHg, uneori asociată cu simptome precum cefalee (dureri de cap), somnolență, tulburări de vedere. Nu trebuie neglijată, ci tratamentul trebuie început imediat, pentru că în caz contrar, există riscul hipotrofiei fetale, sau al pierderii sarcinii. Dar tratamentul trebuie recomandat de un medic, întrucât multe medicamente antihipertensive sunt contraindicate în sarcină.

Legată de preeclampsie, există noțiunea de gestoză – sau toxicoza tardivă în sarcină, care asociază greață, vărsături, edeme, proteinurie, hipertensiune. Chiar dacă apar drept simprome evidente doar greața și vărsăturile, survenite însă din al doilea, sau chiar în ultimul trimestru, nu trebuie neglijate, nici tratate ca un ”rău de sarcină” obișnuit, ci investigată cauza și tratate.

Factorii de risc ai preeclampsiei sunt: vârsta mamei peste 40 ani, sau sub 18 ani, diabetul, ovarul polichistic, o maladie autoimună, pre-eclampsie la o sarcină anterioară.

  1. Eclampsia

Eclampsia este complicația pre-eclampsiei, constând în convulsii asociate hipertensiunii, și survenită în ulrimul trimestru, în cursul travaliului, sau după naștere. Fetusul riscă o suferință fetală cronică dacă nu este tratată, cu hipotrofie sau pierderea sarcinii.

În acest caz, în afară de tratamentul cât mai precoce, este nevoie de o supraveghere clinică și paraclinică (analize de laborator) a gravidei, precum și monitorizarea fătului. Tratamentul se face doar la spital.

Vindecarea este regula, și de obicei nu există recidive în cursul altor sarcini. Pentru prevenire, este necesară o supraveghere a gravidei din punct de vedere al tensiunii arteriale, proteinuriei, greutății.

  1. Diabetul gestațional

Diabetul gestațional este o creștere a glicemiei survenită doar în cursul sarcinii, sau o punere în evidență a unui diabet anterior, diagnosticat doar în cursul sarcinii. De aceea, analizele pe care gravida trebuie să le efectueze în fiecare trimestru sunt obligatorii.

Factorii de risc ai acestuia sunt: antecedente de diabet gestațional la o sarcină anterioară, eventual cu nașterea unui copil macrosom (nou-născut cu greutatea la naștere peste 4-4,5 kg), antecedente familiale de diabet, vârsta mamei peste 30 ani, obezitatea (indicele de masă corporală peste 25-30), originea etnică africană. Dar, chiar și în absența simptomelor sau factorilor de risc, poate exista un diabet gestațional, de aceea analizele sunt obligatorii, așa cum am spus. În plus, pentru punerea în evidență cu siguranță a unui diabet, este nevoie de dozarea glicemiei pe nemâncate, și după absorbția unei cantități de glucoză. Aceste teste se fac de către specialist.

Pentru a limita riscurile apariției diabetului gestațional, trebuie urmate câteva reguli simple:

  • să se consume alimente cu indice glicemic scăzut,
  • să nu se consume sucuri cu zahăr sau îndulcitori, să nu se adauge zahăr sau miere peste patiserii,
  • să se consume cât mai puține dulciuri, și nu dintre cele concentrate (bomboane, ciocolată, prăjituri cu creme)
  • să se consume fructe și legume cât mai multe, eventual la fiecare masă,
  • să se consume cereale integrale și fibre în loc de dulciuri,
  • să se consume produse lactate nu prea grase,
  • să se consume proteine cu valoare bună nutrițională, eventual vegetale sau din pește.
  1. Bolile infecțioase

Toxoplasmoza, rubeola, scarlatina, rujeola, oreionul, etc – pot apărea în cazul contactului gravidei cu un purtător al germenului (de obicei virus) aflat în faza de incubație, sau în faza acută a bolii, dacă este asimptomatic sau are puține simptome. Oricum, analizele pentru rujeolă și toxoplasmoză sunt incluse în setul de analize de după diagnosticul sarcinii, din primul trimestru de sarcină, și ele stabilesc dacă organismul a fost în contact cu aceste boli, și deci a dezvoltat anticorpi, sau nu.

Desigur că tratamentul se face sub supravegherea ginecologului și infecționistului, eventual în internare. În cazul bolilor virale, nu se iau antibiotice, ci este nevoie doar de hidratare și antipiretice (paracetamol) în majoritatea cazurilor. Prevenția se face prin evitarea, pe cât posibil, a contactului cu persoanele bolnave, și evitarea locurilor aglomerate (supermarketuri, transportul în comun).

Infecțiile urinare, deși mai puțin grave, fac parte și ele din categoria infecțiilor, și orice semn de acest fel – urinare frecventă, usturime sau jenă la urinare, dureri abdominale, lombare sau în regiunea vezicii – trebuie să determine mersul la medic. Desigur, în cursul sarcinii urinarea frecventă nu este neapărat semn de infecție urinară, întrucât uterul mărindu-se, apasă pe vezica urinară. De aceea, analizele de urină sunt incluse în setul de analize trimestriale ale gravidei, pentru depistarea chiar și a infecțiilor asimpromatice.

  1. Avortul spontan

Se definește prin moartea în uter, și eliminarea embrionului sau fătului înainte de săptămâna a 20 a de sarcină.

Cauzele pot fi: de cauză necunoscută, sau anomalii cromozomiale, infecții, anomalii uterine, traumatisme.

Semnele – care pot fi minore – pot fi: sângerări vaginale, dureri lombare și abdominale sub formă de crampe.

  1. Colul deschis în sarcină

Insuficiența cervicală, reprezintă o cauză frecventă de avort în al doilea trimestru de sarcină. În mod normal, colul trebuie să fie închis, și cu un dop de mucus, și să se deschidă doar atunci când începe travaliul. Există însă situații în care colul rămâne în mod anormal deschis, din diferite cauze: intervenții obstetricale sau ginecologice anterioare sarcinii – pentru chiuretaje uterine, alte nașteri complicate, alte probleme uterine, traumatisme uterine, etc. Simptomele nu sunt specifice, ci pot apărea: crampe abdominale sau pelvine, dureri de spate, mici sângerări vaginale.

De aceea, prezentarea la medic în cazul apariției, fie și a unor simptome ușoare, este necesară. Și deasemenea, controalele și ecografiile genitale trimestriale, sau în ritmul recomandat de medicul obstetrician, sunt esențiale.

Drept tratament, se poate indica în caz de col beant (sau deschis) fie odihnă totală, alimentație adecvată, evitarea toxinelor – în cazul în care riscul este mai mic, sau cerclaj uterin – dacă obstetricianul consideră necesar.

  1. Deficitul de lichid amniotic

În mod normal, în sacul embrionar lichidul amniotic trebuie să se afle în cantitate suficientă pentru a proteja embrionul, apoi fătul. Dacă acesta scade, fătul începe să sufere. De aceea, supravegherea sarcinii în acest caz se face foarte frecvent, în ritmul stabilit de ginecolog. Ecografia în fiecare trimestru, sau ori de câte ori recomandă ginecologul, este obligatorie. În caz că, spre sfârșitul sarcinii, lichidul nu este suficient, medicul poate decide declanșarea unei nașteri premature, sau o operație cezariană.

  1. Sarcina extrauterină

Apare atunci când implantarea ovulului fecundat nu are loc în uter, ci în afara lui: trompe, ovar. Cel mai adesea, sarcinile extrauterine sunt tubare (în trompe). Acest tip de sarcină poate reprezenta o amenințare vitală, întrucât prin creșterea embrionului, acesta poate determina ruperea trompei, cu o hemoragie intensă.

Și în acest caz, tot controlul ecografic este de bază. Iar dacă totuși există o sarcină tubară necunoscută, trebuie să știm că principalul simptom este o durere abdominală bruscă, de mare intensitate – ce necesită neapărat mersul la serviciul de urgențe. Uneori, se poate asocia și o sângerare vaginală.

  1. Nașterea prematură

Este definită drept debutul travaliului înainte de 37 săptămâni de sarcină. Colul uterin se dilată înainte de vreme, iar contracțiile vor fi și ele timpurii.

Printre cauzele nașterii premature se numără: infecții acute și cronice, alte boli cronice, incompatibilitatea de grup sangvin Rh, disgravidiile, bolile placentei, carențe în vitamine, hipoglicemii, stări emoționale intense. Deasemenea, nașterile premature pot fi provocate în scop terapeutic de către obstetrician, în cazul existenței unor complicații ale sarcinii.  

  1. Nașterea postmatură

Reprezintă întârzierea nașterii după a 42 a săptămână, care are drept urmare o insuficiență placentară – scăderea masei placentare. Drept consecință, fătul nu mai primește suficiente substanțe nutritive, și suferă.

Cauzele sunt în majoritate genetice, dar și (posibil) obezitatea, prima sarcină, sau femei care au avut  o problemă similară la o sarcină anterioară. Desigur, aceasta nu înseamnă în mod automat că femeile cu obezitate, sau aflate la prima naștere, vor avea nașteri premature. Totul depinde și de alimentație, nivelul de stress, etc.

Drept tratament, desigur, este inducerea forțată a travaliului, atunci când se cunoaște data prezumată a nașterii. În timpul travaliului, se monitorizează ritmul cardiac al fătului, precum și eventualele complicații apărute. În cazul în care fătul este prea mare pentru a se angaja în canalul de naștere, se practică cezariana.

Desigur, toate aceste complicații pot apărea, dar nici una dintre ele nu este o fatalitate, și majoritatea pot fi prevenite printr-o alimentație și un stil de viață corect. De aceea, este bine ca o femeie ce știe că va deveni mămică să păstreze o gândire optimistă, un bun tonus psihic, și un program de viață normal și echilibrat. Și, chiar dacă apar complicații, prezentarea la medic la primele simptome poate rezolva majoritatea problemelor. Și desigur, importante sunt și controalele trimestriale - ginecologice și ecografice. Iar în localitățile izolate, unde accesul la medicul ginecolog este mai dificil, gravidele pot apela totuși la moașe, și desigur, la medicul de familie. Iar în caz de simptome evidente, pot apela Serviciul de Urgențe.

 

Tags:

Articol citit de 22 persoane